Autor – Merişor G. Dominte, Stelian Onica

 Fiind o ctitorie de sat, a unei comunităţi umane mici, biserica „Sf. Nicolae”din Vrâncioaia, a fost iniţial alcătuită numai din altar, naos şi nartex. Potrivit tehnicii cunoscute de construire a bisericilor de lemn, nu a prezentat o fundaţie, toată construcţia fiind supraterană. Singurul element de datare relativă este o piesă de mobilier interior. Pe partea interioară a  spătarului unui jilţ, a fost incizată cu litere chirilice următoarea inscripţie: „leat 7298 mar(tie) 30”. Dacă acest jilţ este o piesă originală de mobilier a bisericii „Sf. Nicolae”, el ne asigură un reper cronologic, pentru faptul că biserica era în funcţiune în anul 1790.

În cursul secolului al XIX-lea, la o dată necunoscută, biserica a suferit o refacere majoră. Fragmentele ceramice descoperite în nivelul de pământ brun, cu pigment de cărbune şi  pietrişuri, imediat ulterior acestei etape, nu ne asigură decât o datare relativă, în cursul secolului al XIX-lea. În această etapă (a II-a), a fost terasat terenul pe care a fost amplasată biserica. Apoi, pe nivelul respectiv, a fost ridicat un nou soclu, din bolovani de râu şi lespezi de calcar şi marne, legate cu mortar de var, nisip şi sfărâmătură de piatră. La interiorul
bisericii, unde soclul din această etapă a putut fi cercetat, s-a constatat că talpa sa a fost turnată într-un şanţ de fundare, săpat în depunerea veche de pământ castaniu-roşcat, până la contactul cu pământul viu.

Citește în format pdf

Tags: ,