Autor – Vasile Dascălu

Despre Mănăstirea Agapia s-au scris multe pagini. Lucrările au început la 16 octombie 1642, sub conducerea arhitectului Ionaşcu de la curtea lui Vasile Lupu şi s-au săvârşit la 3 septembrie 1647, inclusiv incinta. În anul 1821, mănăstirea Agapia a fost devastată şi incendiată de turci. După dezastru, din anul 1823 s-au efectuat reparaţii. Lucrările de mare amploare au loc în anii 1858 – 1862, când se măresc golurile ferestrelor, se construiesc proscomidia şi diaconiconul, sunt desfiinţate zidurile interioare dintre naos şi pronaos şi pridvor-pronaos, adăugându-se un al doilea pridvor. Cu ocazia acestor reparaţii, biserica a fost înzestrată cu pictura murală interioară realizată de Nicolae Grigorescu, precum şi cu mobilier înnoit, lucrat la Viena şi Paris.

Ultima reparaţie de mică anvergură s-a executat în anii 1966-1969, cu ocazia reparaţiei şarpantei din lemn, înlocuirea învelitorii cu tablă din cupru, precum şi curăţirea de fum a picturii murale interioare. Edificiul este din zidărie de piatră şi cărămidă, la exterior este tencuit în asize mari cu mortar de var, soclul este rostuit şi interiorul pictat în ulei. Construcţia bisericii a suportat frecvente pustiiri, cutremure şi incendii. Trei contraforţi întăresc zidul bisericii, unul mai mic împlintat în zidul absidei centrale şi alţi doi pe pereţii de sud şi de nord, a căror bază sprijină în interior arcul principal al naosului. Cu toate modificările aduse de restaurări, biserica reproduce în linii mari formele clădirii originale…

Citește în format pdf

Tags: