Autor – Silviu Angelescu

1. Un destin actorial
Definiţiile monumentului pun sub accent atributele acestuia – măreţia, grandiosul, impunătorul, frumuseţea, singularitatea, toate de natură să-l instaleze într-o zonă a memorabilului. Dar, pentru a fi remarcat, condiţia care se impune este existenţa fizică a monumentului. Imperativă, dar nu şi suficientă, existenţa fizică este dependentă de vizibilitate. În ordinea practică, cariera unui monument se încheie atunci când este distrus, încetând să mai existe fizic, dar şi atunci când devine invizibil, deşi continuă să existe. Existenţa fizică a monumentului este o condiţie necesară, dar insuficientă pentru a-l face vizibil. Un exemplu ar fi Biserica Doamnei din Bucureşti, pe care împrejurările au ocultat-o. Deşi fizic există, nu este vizibilă. Ocultarea din raţiuni politice este concurată de ocultarea din raţiuni economice, un exemplu actual fiind Catedrala Sf. Iosif, tot din Bucureşti. Monumentul devine invizibil prin re-contextualizare – cu înţelesul de reorganizare a spaţiului cultural, deci de reordonare a sistemului. Instituţie a memoriei, destinată să perpetueze orientarea unui eveniment sau a unei personalităţi, monumentul este un semn cultural, un semnificant care absoarbe o semnificaţie şi poartă o semnificaţie pe care o comunică, peste timp, legând între ele generaţiile prin faptul că mijloceşte participarea acestora la ceea ce o cultură resimte a fi o valoare.

Descarcă pdf

Tags: , ,