Autor – Virgiliu Polizu

Patrimoniul arhitectural ca reprezentare materială a memoriei colective reprezintă un caz de conştiinţă a moralei publice şi se constituie ca reper al unui moment de existenţă a destinului comun, în interiorul căruia fiecare individ în parte este antrenat. În acest context este necesară o redimensionare valorică şi un nou mod de abordare a patrimoniului arhitectural şi urban, cu depăşirea falselor disensiuni de care abundă domeniul producerii ca şi cel al conservării clădirilor şi localităţilor, cu alte cuvinte, aşa-zisa divergenţă între creaţia de arhitectură şi protecţia produsului sau clasat patrimonial.
Ca specialist, arhitectul în activitatea sa este investit, printre altele, cu responsabilitatea de a crea (opera), de cele mai multe ori, în limitele impuse de rigorile conservării memoriei noastre colective, reprezentate şi prin patrimoniul arhitectural sau urban. Monumentele şi siturile istorice sunt reprezentări ale fenomenului de arhitectură – „…care aduc mărturia unei civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui moment istoric”, conform definiţiei Cartei de la Veneţia, art. 1.

Descarcă pdf

Tags: , , ,