Autor – Costică Asăvoaie, Bogdan Minea, Gheorghe Lungu

Pe la mijlocul secolului XVI, atunci când – după cum spunea cronicarul – „de la a doua domnie a lui Alexandru vodă Lăpuşneanu au început domnii a se aşedza mai cu temei în scaun la Iaşi” a fost ctitorită Mănăstirea Socola. Existenţa sa a fost atestată documentar printr-un act de întărire din 12 aprilie 1583. Tradiţia leagă această ctitorie de călugărirea unei fiice a lui Alexandru Lăpuşneanu, numită Sultana. Istoriografia ultimilor ani a demonstrat că este vorba de o confuzie între două personaje istorice. Trebuie remarcat că Mănăstirea Socola reprezintă capul de serie al lanţului de mănăstiri care a constituit sistemul defensiv al târgului de reşedinţă domnească Iaşi, târg care avea să devină, în sens modern, capitala Ţării Moldovei.
Din mănăstire de călugăriţe, prin osârdia mitropolitului Veniamin Costachi şi cu bunăvoinţa de a aproba a domnului Alexandru Constantin Moruzi, în octombrie 1804, s-au luat primele măsuri întru „aşezarea din nou a şcoalei de la mănăstirea Socola, care acum s-au alcătuit spre învăţătura, îndreptarea şi desăvărşirea catehisiei acelor care se vor învrednici, prin bisericeştile canoane, a se hotărî să primească darul cinului preoţesc”. Dar anaforaua pentru organizarea şcolii a fost emisă pe 11 ianuarie 1805.

Descarcă pdf

Tags: , , ,