Autor – Mihai-Bogdan Atanasiu

Plecând de la consideraţiile exprimate anterior de cei care s-au preocupat de chestiunea schitului Hangu şi ajutaţi de izvoare ce au văzut mai de curând lumina tiparului, vom încerca, prin intermediu rândurilor ce urmează, să prezentăm câteva momente din existenţa unui sfânt lăcaş, din păcate puţin cunoscut astăzi şi adeseori confundat cu mănăstirea omonimă, ctitorie a domnului Miron Barnovschi.
În Evul Mediu românesc ctitorirea fundaţiilor religioase era un fenomen des întâlnit mai ales în rândurile marii boierimi, finalitatea unui astfel de act şi drepturile care decurg din calitatea de ctitor fiind îndeobşte bine cunoscute: ei îşi puteau înscrie numele în pisania fundaţiei, erau reprezentaţi în tablourile votive, erau pomeniţi împreună cu membrii familiilor lor în cadrul slujbelor religioase, puteau recomanda clerici pentru aceste fundaţii, aici se puteau refugia în caz de primejdie sau puteau fi înmormântaţi în interiorul acestor edificii. Aceeaşi calitate o aveau şi cei care restaurau sau înzestrau lăcaşurile existente deja, toate aceste drepturi fiind moştenite şi de către descendenţi. Pe lângă aceste avantaje desprinse din calitatea de ctitor, „investiţia” făcută avea şi o finalitate pe termen lung, nelimitat în timp, şi anume mântuirea. Ctitorirea era prin urmare un act de credinţă care exprima pietatea ctitorului.

Descarcă pdf

Tags: , , , ,