Autor – Stela Cheptea, B. Apăvăloaie

La mijlocul secolului al XIV-lea, datorită epidemiei de ciumă şi unor ani de foamete, oraşele din vestul Europei cunosc un proces de stagnare, timp în care, în estul continentului, neatins de calamităţi, se organizează noile căi de comunicaţii terestre care încercau să ocolească pământurile controlate de mongolii Hoardei de Aur, a cărei putere decăzuse şi, probabil, nu mai putea asigura securitatea drumurilor comerciale între Marea Neagră şi Orient cu Europa centrală şi de vest. Ca urmare, s-a căutat deschiderea unor noi drumuri, mai sigure, apropiate de trecătorile Carpaţilor, ce facilitau accesul spre regatele central-europene. Din acest punct de vedere, Carpaţii Orientali asigurau posibilităţi de legătură mult mai lesnicioase, în comparaţie cu Carpaţii Meridionali, dar, în acelaşi timp, defileurile lor erau mai vulnerabile în faţa călăreţilor stepei. Totuşi, pe aceste noi artere se găseau aşezări statornice, cu locuri de popas, care puteau fi structurate după modelele obişnuite în Europa.

Descarcă pdf

Tags: , , , ,