Autor – Elena Gherman

Mănăstirea Socola face parte din sistemul de fortificaţii monastice medievale ale Iaşului. În comparație cu alte mănăstiri fortificate (Galata, Golia, Cetățuia) acest complex mănăstiresc nu a beneficiat de o cercetare istorică amănunțită. Un motiv posibil al anonimatului îl reprezintă şi numărul, relativ restrâns, de documente publicate, şi care, implicit, ar furniza mai multe informaţii referitoare la acest monument. Lucrarea de față, reprezentând un studiu arheologic şi, implicit, istoric, fără pretenții de exhaustivitate, este ocazionată de lucrările de restaurare din 1996.

Ca toponim, denumirea Socola, care etimologic, este sinonim cu cuvântul şoim, apare, prima dată, într-un document emis de Ştefan cel Mare datat 15 februarie 1469, în care este  menţionată „o vie la Socola”1, fără să fie făcută altă specificare legată de posibila existenţă a unui monument de cult. Pentru o perioadă mai târzie, există două documente, considerate de unii specialişti, falsuri târzii, având unul data de 20 noiembrie 1513 şi respectiv de 3 ianuarie 1514 (de fapt două rezumate după documentele originale) al căror text este  identic şi reprezintă „zapis pentru Blidari, cu care a stăpânit mănăstirea Socola şi apoi mănăstirea Dancu”. În acest context, este foarte posibil ca, la datele menţionate, să fi existat o mică mănăstire a cărei biserică să fi fost construitădin lemn şi a căror urme nu mai pot fi depistate în prezent.

Primul document cert, de valoare istorică, datorită informaţiilor transmise, este cel datat 12 aprilie 1583, emis la Iaşi, de către domnul Moldovei, Petru Şchiopul, în timpul celei de a treia domnii, prin care se întăresc, mănăstirii Socola, posesiunile avute la ctitorire şi anume satele Ezăreni, cu iaz şi loc de moară, Găurenii şi Socola, cu iaz şi loc de moară. Se specifică de asemenea, în act, că este „danie de la Alexandru Lăpuşneanu (acest domnitor, în acest context clar, poate fi considerat ctitorul iniţial al bisericii) al cărui privilegiu l-au pierdut  călugăriţele în zilele lui Ioan Voievod (Ioan vodă cel Viteaz) când au prădat turcii ţara”.

Citeşte în format pdf

Tags: , ,