Autor – Vasile Munteanu

În limbajul obişnuit, marcat de automatisme, folosirea termenului monument trimite instantaneu la reprezentări mentale ale unor grupuri statuare, construcţii grandioase etc., în contrast evident cu mărturiile arhitectonice la care ne referim în materialul de faţă.
Construcţiile ţărăneşti tradiţionale, cu precădere cele din zonele de câmpie şi podiş, nu deţin aparent atributele care să le confere statutul unor monumente: edificii simple, de proporţii modeste, durate din materiale necostisitoare şi efemere. Însă, componentele arhitectonice ale habitatului rural reprezintă produsul esenţializării unor forme, după o evoluţie şi carieră seculară, care stau deopotrivă sub semnul funcţionalităţii şi al unei însemnate încărcături simbolice. Ca element central al gospodăriei, casa, pe care o avem în primul rând în atenţie, reprezintă cu mult mai mult decât un loc pentru adăpost şi odihnă. Potrivit mentalităţii arhaice, aici este spaţiul de comuniune al întregii familii, compusă deopotrivă din trăitori şi din cei trecuţi în nefiinţă. Totodată, ea reflectă modalităţile de gândire şi organizare a spaţiului, abilitatea ţăranului de a găsi soluţii pentru adaptare la condiţiile concrete de climă şi relief.

Descarcă pdf

Tags: , , ,