Autor – Monica Mărgineanu Cârstoiu

Cred că nu există astăzi arheolog care să nu fie confruntat cu protejarea rezultatelor propriilor săpături. Desigur, problema nu este nouă, dar, trebuie să recunoaştem, a dobândit în domeniul restaurării monumentelor antice (şi nu numai) o mai mare amplitudine în ultimele decenii, când pe alocuri, maniera de a fi abordată s-a îmbogăţit nu numai în plan ideatic, dar a şi câştigat în abilităţi de a fi pusă în practică. Este cunoscut faptul că mărturiile arheologice, considerate pe bună dreptate veritabile arhive ale solului, se vădesc a avea forţa necesară de a activa memoria socială atunci când, dincolo de interesul ştiinţific, informaţia pe care o conservă devine transparentă, accesibilă unui număr tot mai mare de persoane.
Maniera de a face acest lucru posibil nu trebuie să stea sub auspiciile hazardului, toată lumea pare a fi de acord în această privinţă, cum de acord este şi în a “cita deseori dar în a citi mai rar”, convenţii internaţionale care impun ţărilor semnatare să ia în serios politica de protecţie şi punere în valoare a propriului patrimoniu.

Descarcă pdf

Tags: , , ,