Autor – Sorin Iftimi

Turnurile au constituit, din toate timpurile, unul din capitolele cele mai spectaculoase ale Arhitecturii. Târgul Iaşilor a avut turnurile sale, care i-au marcat spiritualitatea şi discursul despre propria identitate. Vechile turnuri, cu patina lor nobilă de istorie, au contribuit din plin la atmosfera romantică a urbei.
Chiar dacă oraşul nu a fost înconjurat de ziduri, precum burgurile occidentale, documentele amintesc de “pârgul Iaşilor” (fortificaţiile curţii domneşti) şi de “pârgari”, consilierii oraşului din perioada medievală, denumiri derivate tot din aceea de “burg”. Lipsa unor ziduri care să protejeze întreg oraşul vechi, a fost suplinită, după jumătatea veacului al XVI-ea, de incintele întărite ale mănăstirilor, adevărate nuclee de fortificaţii, amplasate în oraş sau în împrejurimi. Aceste mici cetăţi camuflate (pentru a adormi vigilenţa sultanului) aveau ca punct forte tocmai turnul porţii, care servea drept clopotniţă, având însă şi dotări pentru o eficientă rezistenţă armată. S-a scris chiar despre faptul că, prin amplasarea lor în spaţiu, incintele mănăstirilor ieşene erau integrate într-un sistem complex de apărare, având ca centru fortificaţiile Curţii domneşti.

Descarcă pdf

Tags: , ,