Autor – Răzvan Theodorescu

Cu trei ani în urmă, într-o sesiune dedicată tot monumentelor istorice şi ţinută tot la Iaşi, vorbeam despre o biserică necercetată de la hotarul de miazănoapte al Moldovei, dintr-un târg care, înfloritor în timpul domniei lui Mihai Sturdza, era modernizat incisiv de princiarul său „naş” – căci este vorba de Mihăilenii Dorohoiului –, după pilda, mereu invocată, în documentele timpului, a oraşului-port de la celălalt hotar, de miazăzi, anume Galaţiul. S-au păstrat proiectele de la 1845-1847 – realizate, în cele din urmă – de „statornicire de delejanse după felul şi modul evropiean”, care să lege de trei ori pe săptămână Mihăilenii de Galaţi, trecând prin şapte capitale de ţinuturi moldoveneşti, „cu cai de pocită şi pentru cari încheind trebuitoriu contract cu fabricile din Viena spre lucrare”, primii „antreprenori” au făcut o adevărată operă de propăşire.

Citind aceste documente, de curând puse în valoare, imaginaţia bine controlată a istoricului m-a făcut să-mi închipui cum din faţa bisericii sturdzeşti a Sf. Nicolae de pe malul Molniţei, de mine comunicată şi publicată – edificiu abia încheiat în acei ani –, pleca poştalionul traversând întreaga Ţară a Moldovei, pentru a poposi, în cele din urmă, pe malul Dunării, nu departe, poate, de cel mai cunoscut lăcaş gălăţean, biserica Precistei. Hazardul a făcut ca tocmai în legătură cu această ctitorie de secol XVII, să întâlnesc, în colecţia Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, o acvaforte  reprezentând o „Eglise à Galatz” în „Moldovalachie”, realizată de Auguste François Lemaître (1797-1870), un bine ştiut litograf parizian, ilustrator, alături de alţi confraţi, al unei cărţi mult cercetate despre spaţiul dunărean şi românesc din anii ce au premers Unirii Principatelor: este vorba de „Provinces danubiennes et roumaines” apărută în 1856 la Firmin Didot Frères, „imprimeurs – libraires” din Paris…

Cite;te în format pdf

Tags: