Autor – Doina-Mira Dascălu

Dincolo de structurile concrete ale oraşului, studiate pe băncile şcolii la teoria sau istoria arhitecturii şi urbanismului, viaţa ne învaţă să descoperim existenţa unei metastructuri inefabile prezentă doar în anumite spaţii urbane-matriciale, care impresionează sensibilităţile arhetipale ale adâncurilor noastre. Există ORAŞE al căror farmec te învăluie chiar de la primul contact, prin fiece imagine. Unul din marii arhitecţi români, G.M. Cantacuzino, un împătimit al Iaşilor, i-a tălmăcit magnetismul în felul său fascinant: „Alchimia subtilă a farmecului ieşean…este semnul poeziei…La Iaşi dorul şi miresmele te copleşesc. E ca o grădină părăsită, cu bazine uscate, trepte acoperite de muşchi…printre tufe de liliac”. Unele secvenţe urbane par să nu conţină evidente valori arhitecturale. În spatele valorilor sentimentale, pe care le atribuim cu uşurinţă unor spaţii, stau ascunse valori subtile: o unitate lăuntrică a etapelor parcurse, încifrate la nivelul unor pereţi, al pivniţelor sau al fundaţiilor. Multe din siturile sau clădirile desconsiderate de unii specialişti, pot constitui documente preţioase pentru descifrarea unui mod de viaţă, a unui mod de evoluţie a habitatului urban. Deseori regăsim în ele abilitatea nativă a poporului român de a prelucra, prin specificul locului, o temă autohtonă sau de influenţă străină.

Descarcă pdf

Tags: , , ,