Autor – Mircea Tănase

Ofensiva română peste Carpați fusese prologul războiului de întregire al României. Inamicul ripostase cu manevra din Dobrogea, care avusese ca efect slăbirea acțiunii trupelor române din Transilvania și respingerea acestora în Munții Carpați, după care ar fi urmat, în planul de campanie german,  străpungerea barierei Carpaților și ocuparea întregului teritoriu al României. Era necesară întărirea rezistenței pe crestele Carpaților până la sosirea iernii, în speranța că răgazul oferit de întreruperea operațiilor cauzată de zăpezile care urmau să cadă va oferi răgazul necesar pentru reorganizarea armatei. Apărarea celor 800 de kilometri de frontieră muntoasă punea armata română la grea încercare, mai ales că aceasta era destul de slăbită în urma campaniei din vara anului 1916. Sectorul Oituz-Buzău, cuprins între armatele a II-a și de nord, era cel mai vulnerabil din întreg dispozitivul de apărare a frontierei, mai ales că existau indicii că germanii plănuiau o străpungere în direcția Galați. Planul strategic, conceput de Statul Major german prevedea printre altele ocuparea trecătorilor din Moldova de Sud care trebuia să atingă în cel mai scurt timp Târgu-Ocna, apoi să înainteze în Moldova pe direcția sud-est, de-a lungul văilor Siretului și Trotușului, în timp ce masa Armatei a IX-a trebuia să-și deschidă drumul peste munți peste București, pe calea cea mai scurtă.

Descarcă pdf

Tags: , , , , ,