Autori – Maria Popa, Doina Rotaru

Mănăstirea Fâstâci este aşezată la marginea de nord a satului cu acelaşi nume, pe pârâul Fâstâca care se varsă în Stemnic, afluent al râului Bârlad. Satul Fâstâci, aparţinând astăzi de comuna Cozmeşti, este situat pe un platou, înconjurat de dealuri împădurite, la cca NV de municipiul Vaslui, pe DJ 207 E (şoseaua Vaslui-Negreşti), ramificaţie cu DJ 207 J. Prima atestare documentară a localităţii apare pe la 1618, într-o scrisoare de mărturie pentru ocinile lui Bogza logofătul, când este menţionat un anume Buze din Fâstâci.

Părerea susţinută de unii autori că satul ar fi atestat la 1529 este greşită, fiind vorba de moşia Fâstâci din jud. Fălciu, (azi, com. Viişoara, jud. Vaslui). Începând din această perioadă, istoria acestui sat este legată de familia Cehan – Racoviţă, una dintre cele mai mari şi bogate familii din Moldova, boieri pământeni ridicaţi din rândul răzeşilor în secolul al XVI-lea de către Alexandru Lăpuşneanu, care a cunoscut o creştere continuă „în avere şi în slujbe”, în secolele XVII-XVIII, până la domnie, în persoana lui Mihai Racoviţă. La 9 mai 1622, Petru Cehan (sau Pătraşco, fratele lui Cehan Ionaşco, mare vornic), primea întăritură de la Ştefan Tomşa voievod pentru cumpărăturile făcute în Fâstâci, de la Nicoară: „toată parte lui câtă i se va alege din satul Fâstâcii”, iar la 14 decembrie 1625 de la Bogza, nepotul lui Ion Bolea şi de la Moţoc, cu fii săi: „părţi cu fânaţ şi prisacă”, întărite de Radu Mihnea voievod…

Citește în format pdf