Autori – Sorin Grigoruţă, Silviu Văcaru

În ultima perioadă de timp au fost publicate mai multe de recensăminte referitoare la starea de conservare a bisericilor şi a personalului acestora1 în primele decenii ale veacului al XIX-lea. Catagrafia bisericilor din Iaşi din anul 1844, pe care noi o prezentăm tuturor celor interesaţi de istoria monumentelor religioase din capitala Moldovei, dar şi celor ce se ocupă de istoria Bisericii Ortodoxe, este un document primar întocmit, probabil, la cererea înalţilor ierarhi ai Mitropoliei, în care sunt prezentate, alături de starea de conservare a bisericilor, numele epitropilor, al preoţilor, diaconilor şi dascălilor. Acestora li se dă vârsta, situaţia familială şi modul de comportare în societate.

Aşa cum reiese din recensământ, în Iaşi erau 40 de biserici, majoritatea fiind îngrijite, având o stare de conservare bună. Existau şi câteva excepţii: unele nu erau îngrădite  („Schimbarea la Faţă”, „Sfântul Ioan Gură de Aur” din Beilic, „Tălpălari”, „Curelari”, „Sfânta Paraschiva”), altele aveau acoperişul deteriorat (Sfântul Vasile din Tătăraşi, Sfântul  Nicolae din Iarmaroc) sau pridvorul stricat (Vovidenie din Târgul de Sus, Sfântul Ştefan din Muntenime). Cele mai multe biserici din Iaşi dispuneau de veniturile necesare pentru
întreţinerea clădirii şi a personalului clerical. Însă, parohiile cu populaţia săracă, mai ales cele din cartierele mărginaşe ale oraşului, sau aflate în zone unde existau mulţi alogeni, nu dispuneau de banii de care aveau nevoie.

Astfel, din catagrafie rezultă că o situaţie financiară dificilă se înregistra la Biserica „Sfântul Pantelimon” situată în Târgul Cucului, care era „săracă de folos căci esti înconjurată de jidovi”.

Citește în format pdf

Tags: , ,