Autor – Cristian Dragoș-Căldăraru

În secolele XVI-XVII în Țările Române se constată o deschidere tot mai mare către arhitectura bisericească de apărare, ce dispunea de elemente defensive preluate din arhitectura civilă a epocilor anterioare și adaptate noilor cerințe. Arhitectura bisericească fortificată poate fi inclusă în stilul vernaculaire românesc, având în vedere că arhitecții acelor vremuri adaptau spontan, în funcție de condițiile materiale și de posibilitățile de apărare ale locului, problemele de construcție și de decorațiuni ornamentale. Construirea bisericilor fortificate cu rol strategic și de apărare a însemnat indiscutabil o legătură strânsă între biserică și comunitate, aceeași comunitate care a realizat un sistem de apărare și în jurul obțtii și a bisericii constituindu-se cetățile țărănești din Ardeal. Una din caracteristicile acestui gen de arhitectură bisericească este reprezentatã de turnul-clopotniță înzestrat cu mijloace de apărare și amplasat pe latura de vest a bisericii, deasupra exonartexului.

Descarcă pdf

Tags: , , , , ,