Autor – Aurica Ichim

Publicarea grupată a catagrafiilor averilor a trei mănăstiri ieşene, întocmite cu prilejul secularizării acestora în anul 1863, este motivată de faptul că aceste lăcaşuri de cult nu mai există, primele două de peste un veac iar ultima de la jumătatea secolului al XX-lea. Cele trei biserici s-au aflat în perimetrul vetrei vechi a oraşului Iaşi. Una a fost construită la jumătatea secolului al XVI-lea, iar două în prima parte a secolului al XVII-lea; toate trei, ulterior au fost închinate mănăstirilor greceşti.

Sfinţii Voievozi, cunoscută după numele unuia dintre ctitorii ei – Dancu, s-a aflat lângă Teatrul Naţional din Iaşi, ridicată în anul 1541 de popa Iurie şi Danco, drept pentru care biserica a purtat numele unuia dintre ctitori. Constantin Duca, domn al Moldovei, reface biserica şi o transformă în mănăstire, în anii 1700-1702, după care aceasta este închinată ca metoh al Mănăstirii Sfinţii 40 de Mucenici de la Sfântul Munte. Începând încă din a doua parte a acelui secol biserica s-a ruinat treptat, pentru a fi renovată la 1840-1841. Mănăstirea Dancu dispare în anul 1903, când este dărâmată.

Sfânta Vineri (Paraschiva) a fost ctitoria vornicului Nestor Ureche3, construită în primul deceniu al secolului al XVII-lea. Mai târziu, a fost închinată ca metoh al Mănăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. A suferit o refacere la 1806, cauzată de cutremurul din 1802. Starea de ruină s-a accentuat, iar în 1880 biserica a fost demolată4, alături fiind construită vechea Hală Centrală din Iaşi.

Sfântul Ilie s-a aflat lângă casa lui Vasile Alecsandri din Iaşi, pe strada cu acelaşi nume, fiind ctitoria marelui vornic Ionaşco Ghenghea, ridicată, probabil,
pe la 1620; drept urmare, a fost cunoscută sub numele de Biserica Gheanghei, mai târziu devenind metoh al Mănăstirii Buhalniţa. De-a lungul vremii a suferit refaceri repetate, însă după cutremurul din 1940 nu a mai beneficiat de consolidare. Starea de ruină a impus demolarea bisericii în anul 19535.

Averile celor trei mănăstiri au fost secularizate în 1863, fiind întocmite inventare în acest sens, atât în luna iunie cât şi spre toamnă, în octombrie sau noiembrie.

Citește în format pdf

Tags: , ,