Autor – Sorin Iftimi
Casa Ghica-Callimachi se află strada Cuza Vodă (vechea uliţă a Goliei), la întâlnirea cu străzile Armenească, „George Enescu” „Vovidenie”, în imediata vecinătate a mănăstirii Golia. Clădirea are o istorie despre care s-au făcut multe afirmaţii, dar despre care se cunosc puţine lucruri sigure. Imobilul figurează în Lista Monumentelor Istorice la poziţia 1006, având indicativul IS-II-m-B-03849, şi denumirea de „Casa Calimah-Ghika, azi Academia Română municipiul IAŞI”, str. Cuza Vodă nr. 41, fiind datată în „sec. XIX”. De-a lungul vremii adresa imobilului a mai fost strada Golia nr. 18. Cel mai documentat studiu asupra acestei chestiuni este cel publicat de Gh. Sibechi, care este şi principalul nostru sprijin în reconstituirea de faţă. Într-o lucrare recentă, Ion Mitican, unul dintre cunoscătorii istoriei clădirilor ieşene, considera, – bazându-se pe informaţiile oferite de Alecu Beldiman în poemul Tragedia Moldovei – că, la 1821, aici şi-ar fi stabilit cartierul general eteriştii de la Iaşi, înainte de a se muta în afara oraşului, la Mănăstirea Galata. De aceea clădirea ar fi fost distrusă de turci în vara aceluiaşi an. Terenul pe care se află blocul alăturat (nr. 33) a făcut parte din incinta acestei clădiri. Reconstruit după acest episod dramatic, palatul a trecut generalului Iorgu Ghica, iar mai târziu Ecaterinei Lepădatu (soţia maiorului Lăpedatu), iar în urmă bancherul Juster. Prin 1837 aici a funcţionat „Otelul Petersburg”, venit din Casele Voinescu, care fuseseră cumpărate de Epitropia Şcoalelor Moldovei pentru Internatul Academiei Mihăilene (deschisă la 16 iunie 1834)3. Nu am găsit suficiente temeiuri care să suţină toate cele spuse mai sus, aşa încât am decis desfăşurarea unei investigaţii proprii asupra acestui monument, pentru a-i reconstitui, pe cât posibil, întreaga istorie.

Citește în format pdf

Tags: ,