Autor – Alexandrina Cuţui

Localitatea Vama este aşezată în arealul străjuit de culmile domoale ale Obcinilor Bucovinei, brăzdate de apele râurilor Moldova şi Moldoviţa. Satul este atestat documentar în anul 1409, la 18 noiembrie, când Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Moldoviţa ,,Satul Meto care acum se cheamă Vama, care să-i fie uric cu toate veniturile din veac în veac”. Deşi atestarea documentară este din perioada sus menţionată, descoperirea a două monede romane în vatra veche a satului, ne arată că zona era locuită, şi că localnicii făceau schimburi comerciale probabil cu daco-romanii din provincia Dacia sau cu garnizoanele romane din sud. Cert este faptul că pe aici trecea drumul care făcea legătura între Moldova şi Transilvania, şi tot aici se făcea vămuirea mărfurilor. Probabil acea vamă, avea să dea şi denumirea satului.

Acest drum a fost folosit şi de către tătari în incursiunile lor de prădare a satelor atât din Moldova cât şi din Transilvania. O dovadă în acest sens, o avem în toponomia locală: Drumul tătarilor – o ramificaţie a acestuia trecea prin Vama. O altă dovadă este o legendă locală ,,Românca şi tătarii”, auzită de Simion Florea Marian ,,de la mai mulţi români din Vama”, în care se povesteşte despre salvarea satului şi locuitorilor de către o vămeancă, care, cu sacrificiul copilului ei, a anunţat locuitorii satului pentru ca aceştia să ia măsuri de apărare…

Citește în format pdf

Tags: ,