Autor – Ruxandra Nemţeanu

Mănăstirea Căldăruşani reprezintă un reper în istoria arhitecturii munteneşti, căreia nu i s-a dedicat, după părerea mea suficientă consideraţie, deşi este un document cheie pentru înţelegerea arhitecturii religioase şi aulice a secolelor XVII, XVIII şi XIX, dispunând în acelaşi timp de o semnificaţie culturală şi memorială unică în România, aproape necunoscută. Mănăstirea Căldăruşani se află în fostul Codru al Vlăsiei, pe cursul Pociovaliştei, afluent al râului Ialomiţa, acolo unde această apă formează Balta Căldăruşanilor, la cca 30 de km nord de Bucureşti, în satul Lipia, judeţul Ilfov. Ansamblul monastic s-a dezvoltat în mica peninsulă, lungă de circa 0,3 km, orientată vest-est, înconjurată din trei părţi de ape, beneficiind de un cadru natural cum puţine edificii religioase îl posed. Întreg ansamblul format din teren şi construcţii este nominalizat în actuala Listă a Monumentelor Istorice, incinta fortificată beneficiind protecţie legiferată anterior acestei liste, încă din perioada antebelică, a Primului Război Mondial. Principala construcţie a mănăstirii se datorează lui Matei vodă Basarab
şi este ceea care s-a numit „cetatea”, incinta patrulateră adăpostind biserica mare printr-un zid de incintă, cu un turn de intrare. O a doua curte monastică, exterioară „cetăţii” a fost creată ulterior, în mai multe etape istorice, din clădiri independente înşiruite, parcă aşezate dea lungul unui zid imaginar de incintă…

Citește în format pdf

Tags: ,