Autor – Cătălin Fudulu

La 24 octombrie 1918, feldmareşalul Mackensen l-a invitat pe arhiepiscopul catolic Raymond Netzhammer la o plimbare cu maşina, pentru a patra oară în ultimii doi ani. Lăsând în urmă Parcul Carol, cei doi au mers pe itinerariul Jilava – Adunaţii Copăceni – Grădiştea – Comana, oprindu-se într-un „loc de neuitat”: ruinele mănăstirii Comana1. Potrivit prelatului, „Mackensen vrea să-şi viziteze morţii. În faţa ruinei şi în curţile anterioare, înconjurate de zidul fostei mănăstiri, este un cimitir de ostaşi. Se lucrează cu hărnicie la terminarea acestei frumoase aşezări. Soldaţi şi civili cară cu roabe nisip şi pietriş pe cărările dintre morminte, iar multe fete aduc brazde de iarbă pe care le aşează şi le udă. Fără deosebire de naţionalitate, indiferent că sunt prieteni sau duşmani, războinicii morţi sunt aşezaţi unul lângă altul. Mackensen speră că românii vor păstra în bună stare cimitirul, fiindcă şi eroii lor sunt aşezaţi aici.  Mareşalul se bucură că terenul, sfinţit de rugăciunile monahilor, este locul cel mai potrivit pentru mormintele eroilor”. Consemnarea lui Netzhammer este prima care face referire la faptul că în incinta Mănăstirii Comana a fost amenajat un cimitir al eroilor…Osemintele au fost centralizate în perioada interbelică într-o criptă-osuar, ce are în prezent statutul de  mausoleu, figurând în Lista monumentelor istorice din 2004 la poziţia 364 şi având codul GR-II-m-A-14967.06. Modul în care a evoluat cimitirul eroilor din incinta Mănăstirii Comana, de la vizita mareşalului Makensen, este mai mult decât interesant…

Citeste articolul complet 

Tags: ,